Dirt Bike Zone - Se intampla dincolo de asfalt

A împlinit 51.000 de mii de kilometri şi nu pare să se dea bătut prea curând, de altfel nici nu prea are motive, deoarece motorul cu doi cilindri paraleli, cu o capacitate de 498 cmc, luat cu “japca” de pe Kawasaki GPZ500S, este recunoscut pentru fiabilitatea sa şi ca să “vorbim cifre” ca americanii, pot spune că sare binişor de suta de mii de kilometrii până la intervenţii mecanice. Năstruşnică idee au avut cei de la Kawasaki să se infiltreze pe nişa dual-sport, prin excelenţă monocilindrică cu bicilindrul lor, dar uite că pe termen lung, motocicliştii cu buget limitat – o categorie de altfel din ce în ce mai largă, sunt scutiţi să îşi pună eterna întrebare: cât duce până la capitală, şi nu până în Bucureşti, să fie 40.000, 50.000, 60.000 de kilometri? Am să dezvălui de la bun început ce mi-a plăcut şi ce nu mi-a plăcut la această motocicletă şi unde cred eu că merită folosită. Nici nu era era aşa greu de intuit, KLE 500 merge pentru cei care vor mai mult pe asfalt şi sunt mai comozi şi mai contemplativi pe off-road, iar Suzuki DR 650 RSE, merge luat mai tare la o tură pe coclauri.

Calul de povară, pus la treabă în oraş
Ce ţi-e şi cu motocicletele astea! Visăm la cai verzi pe pereţi, la ambreiaje hidraulice, suspensii de ultimă generaţie, materiale de Star Trek şi cuplu care să te “spargă” şi apoi se întâmplă să mai încaleci pe o motocicletă pe care o poţi cumpăra cu o mie de euro şi să te distrezi de minune. Bătrâneţea pare să fi lăsat o singură urmă pe acest KLE şi anume, ca să fie pornit, trebuie să împingi spre înainte maneta ambreiajului, care nu mai e fixată chiar cum scrie la carte de corpul care o prinde pe ghidon. Metehene, ce vrei! Motorul porneşte fără vreun sunet suspect şi imediat ce mă pun în mişcare rămân surprins de cât de uşor poţi executa opturi cu această motocicletă, cât de amuzant e să tragi de ghidon dintr-o parte în alta. Punct roşu aşadar la capitolul mobilitate, iar la putere, cei aproape 50 de cai cândva (odinioară) te fac să te mişti bine prin oraş, chiar dacă e clar că această motocicletă nu e vreun Supermoto R! Frânele îşi fac datoria şi mi-au adus aminte de momentele romantice petrecute cu Honda Dominator şi cu Suzuki DR, momente în care ştiam că nu am disponibil, la o strângere de două degete, un etrier radial de la Brembo să mă scoată din necaz. Maneta e cam elastică, cam fără feeling aşa, dar merge, ce pretenţii să mai ai? Degeaba are KLE turometrul numerotat până la 13.000, căci pentru a te simţi bine, acul trebuie să stea între 5.000 şi 9.000 rpm, ce este peste pare fără rost, motorul se întinde iar şi iar în ture, fără vlagă însă.

La câmpie
Aici m-a dat gata Mr. KLE, cu protecţia sa la vânt, care îmi permitea să ţin lejer pe şosea 130-140 km/h, cu poziţia sa comodă în şa, cu ghidonul ce îmi obliga coatele să stea uşor ridicate, aşa că drumul până la Hotarele, comuna mea favorită de lângă Bucureşti a trecut foarte repede şi am ajuns bine dispus la mult aşteptata parte de off-road. Desigur, mi-am dat seama instantaneu că asta nu prea e genul de motocicletă pe care să o vrei să o scapi pe jos, aşa că nu prea am avut tragere de inimă la manevre gen întors din gaz pe nisip şi alte giumbuşlucuri. M-am dat în schimb bine mersi pe un dig al Argeşului, singurul lucru care m-a deranjat, a fost că dacă încercam să cresc puţin ritmul, mă simţeam ca pe un enduro-tourer cu o capacitate cilindrică dublă, asta nu ar fi fost neapărat o problemă, dar motocicleta nu îmi mai transmitea nici un soi de feeling. Surpriza a apărut însă în momentul în care m-am hotărât să părăsesc spaţiul securizant al digului şi să mă bag pe sub pod sau să mă plimb direct pe malul Argeşului… Am transpirat ceva şi am făcut niţel echilibristică, dar mi-am dus misiunea la capăt şi îndrăznesc să cred că odată ce treci de pe KLE la ceva mai uşor, eşti as! Am încercat nişte urcări floare la ureche pentru un enduro get-beget dar destul de terifiante pentru KLE şi, culmea, aici mi-a fost de mare ajutor cuplul jos al motocicletei, aşa că am urcat tot ce mi-am propus, mai ca un camion aşa, dar cu zâmbetul pe buze.

Neconvenţial dar util
Cei doi cilindri ai KLE-ului se dovedesc surprinzător de uşor de gestionat în off-road, însă nu trebuie forţată nota sub nici un fel, din cauza ciclisticii. Limitaţi-vă la drumuri de macadam şi forestiere lejere şi totul va fi bine. Cei ce văd partea goală a paharului vor spune că prin aceleaşi locuri poţi să mergi la o adică şi cu GPZ-ul, însă nu vă veţi distra deloc, pentru că nu pentru asta a fost făcut! Pe şosea, protecţia la vânt permite păstrarea unui ritm alert, menţinând pilotul fresh. Pentru că este vorba de un bicilindru paralel, este obligatoriu ca acest motor să aibă o viaţă mai lungă!

(Prea) solid
Acum aproape 20 de ani, Kawasaki KLE ieşea de pe poarta fabricii echipat cu un foarte trainic scut de motor, suport pentru bagaje şi hand-guards, ceea ce nu este deloc rău. Acest exemplar a supravieţuit greutăţilor de tot felul şi în curând va intra în cel de-al treilea deceniu de viaţă. Impresionant!
,

Date tehnice declarate Kawasaki KLE 500 1991
Motor: doi cilindri în linie, 50 de cai putere la 8.500 rpm, capacitate 499 cmc, compresie 10.8:1, alezaj x cursă  74.0 x 58.0 mm, 4 supape per cilindru, DOHC. Răcire: cu lichid. Transimisie: 6 trepte, finală pe lanţ. Cadru: tip leagăn din oţel. Frâne faţă: un disc 230 mm. Frâne spate: un disc 230 mm. Cauciuri, faţă: 90/90-21, spate  130/80-17. Greutate la plin: 198 kg. Capacitate rezervor carburant: 15 litri.

Fotografii de Bogdan Paraschiv

[View with PicLens]

Termeni de cautare folositi pentru gasirea acestui articol:

• kawasaki kle 500
• kawasaki kle 500 pareri
• motoare kawasaki
• kawasaki kle
• kle 500
• kawasaki cai putere
• KLE 500 SUPERMOTO
• kawasaki kle teszt
• kawasaki kle500
• dual sport motocicleta date tehnice